POVESTITORUL – XLVII –

Manzatu

Mirosul l-a încântat pe Mihai. Mirosea teribil a gutui, deşi în mica odăiţă nu se vedea nici o gutuie. Mirosea a gutui din alea bătrâneşti, din alea din care bunică-sa punea la copt, după ce le scobea cotorul şi umplea borta cu miere. Le punea în „rolă”, cum îi spunea ea cuptorului de tablă din soba cu plită a bucătăriei. Abia avea răbdare copilul Mihai să se răcorească fructul auriu, care se zbârcise puţin şi prinsese ici-colo nişte cruste castanii. Parfumul se schimbase şi el oleacă, dar gustul uşor astringent, mângâiat de mierea fierbinte era inegalabil. Lui Mihai i se umpluse gura de salivă imediat cum simţise parfumul de gutui din odaia  Mamei Osepina. Bătrâna se aşezase lângă soba care părea venită  din copilăria lui, din casa bunicilor unde crescuse. O sobă din lut, cu rolă şi plită de fontă, în care ardea un foc molcum. Focul ăla dădea o…

View original post 8,125 more words

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s